duminică, martie 8

Roşu şi negru

Mimesis:

Vei spune,

Ciudată poezie de dragoste în care,

Apare, numai o dată cuvîntul

Cel mai îndelung uzat: iubesc

(Iubeşti - şi... te-am uitat).

 

 

Aleargă prin fire ne-mai-văzute

Romantismul contemporan în care

Fiecare literă este un zero

Sau unu;

 

Nimic nu se mai pierde,

Nimic nu se uită,

Totul se calculează precis:

Chiar iubirea are un bit ascuns

- De paritate.


Geneză

Dacă oamenii ar fi de o mie

De miliarde de ori mai mici

Am locui -sînt sigur-

Pe o planetă numită Graviton;

Pentru că este o particulă ipotetică

Dar necesară, precum viaţa.

 

Şi dacă oamenii ar fi

De o mie de miliarde de ori mai mari,

În inima noastră ar exploda

Năvalnic, supernove.

 

Dar oamenii - nefiind de o mie

De miliarde de ori mai mari

Sau mai mici, se împart singuri

În oameni cu inimi

În care fuzionează pînă şi hidrogenul

Şi oameni cu inimi

Ipotetice.


Fulger din cuvânt

De ce, din nou, cuvinte,

Şi doar cuvintele îşi schimbă sensul

Cernind culoare vie peste lume

- Precum ninsorile de altă-dată?

 

Şi doar cuvîntul doare

Şi închide clipa-n care, undeva,

În noaptea plumburie,

Se stinge-un fulger fără umbră.

 

Dar în aceeaşi clipă - sau cuvînt -

Proteic, din cenuşa nudă,

Renaşte un nou mormînt

Pentru cuvîntul - de pămînt.