Mimesis: Vei spune, Ciudată poezie de dragoste în care, Apare, numai o dată cuvîntul Cel mai îndelung uzat: iubesc (Iubeşti - şi... te-am uitat). Aleargă prin fire ne-mai-văzute Romantismul contemporan în care Fiecare literă este un zero Sau unu; Nimic nu se mai pierde, Nimic nu se uită, Totul se calculează precis: Chiar iubirea are un bit ascuns - De paritate. |
Ochiul de Sticlă
duminică, martie 8
Roşu şi negru
Geneză
Dacă oamenii ar fi de o mie De miliarde de ori mai mici Am locui -sînt sigur- Pe o planetă numită Graviton; Pentru că este o particulă ipotetică Dar necesară, precum viaţa. Şi dacă oamenii ar fi De o mie de miliarde de ori mai mari, În inima noastră ar exploda Năvalnic, supernove. Dar oamenii - nefiind de o mie De miliarde de ori mai mari Sau mai mici, se împart singuri În oameni cu inimi În care fuzionează pînă şi hidrogenul Şi oameni cu inimi Ipotetice. |
Fulger din cuvânt
De ce, din nou, cuvinte, Şi doar cuvintele îşi schimbă sensul Cernind culoare vie peste lume - Precum ninsorile de altă-dată? Şi doar cuvîntul doare Şi închide clipa-n care, undeva, În noaptea plumburie, Se stinge-un fulger fără umbră. Dar în aceeaşi clipă - sau cuvînt - Proteic, din cenuşa nudă, Renaşte un nou mormînt Pentru cuvîntul - de pămînt. |