Roşu şi negru

Mimesis: Vei spune, Ciudată poezie de dragoste în care, Apare, numai o dată cuvîntul Cel mai îndelung uzat: iubesc (Iubeşti - şi... te-am uitat).     Aleargă prin fire ne-mai-văzute Romantismul contemporan în care Fiecare literă este un zero Sau unu;   Nimic nu se mai pierde, Nimic nu se uită, Totul se calculează precis: Chiar iubirea are un bit ascuns - De paritate.

Geneză

Dacă oamenii ar fi de o mie De miliarde de ori mai mici Am locui -sînt sigur- Pe o planetă numită Graviton; Pentru că este o particulă ipotetică Dar necesară, precum viaţa.   Şi dacă oamenii ar fi De o mie de miliarde de ori mai mari, În inima noastră ar exploda Năvalnic, supernove.   Dar oamenii - nefiind de o mie De miliarde de ori mai mari Sau mai mici, se împart singuri În oameni cu inimi În care fuzionează pînă şi hidrogenul Şi oameni cu inimi Ipotetice.

Fulger din cuvânt

De ce, din nou, cuvinte, Şi doar cuvintele îşi schimbă sensul Cernind culoare vie peste lume - Precum ninsorile de altă-dată?   Şi doar cuvîntul doare Şi închide clipa-n care, undeva, În noaptea plumburie, Se stinge-un fulger fără umbră.   Dar în aceeaşi clipă - sau cuvînt - Proteic, din cenuşa nudă, Renaşte un nou mormînt Pentru cuvîntul - de pămînt.

Noapte de pradă

Îmi place să vînez noaptea; Noaptea are gheare de catifea, Mişcări feline şi ochi înţepători. Ce lasă urme subţiri de neoane arzînde În care se lovesc precum fluturii - visele.   Îmi place să-mi vînez Alături de noapte,  cuvintele; Cuvintele din noapte nu sînt Asemeni cuvintelor din zi: Ele au gheare de catifea, Mişcări feline şi ochi înţepători, Din stele.   lar noaptea Vînează şi ea, Gîndurile.

Ultima, incognita

Viaţa e incredibil de lungă - mi-ai zis, Dar eu am tăcut, neîncrezător. Poate nu ştii - ai insistat - Dar am martori stelele Că m-am născut înainte De răsăritul universului:           Era teribil de întunecat spaţiul,           Iar timpul nu era, nu l-am văzut;   După un miliard de clipe - cineva - A strigat, ceva, n-am înţeles, îmi pare rău.           Abia atunci o lumină sîngerie a erupt           Acoperind distanţele iar timpul           A început să curgă nebuneşte.                             *** Te văd, îmi faci un semn, Şi mîna ta acoperă o floare sălbatică.           Nu, nu înţeleg, îmi pare rău;           Tu îmi faci atunci un alt semn,           Şi palmele încrucişate acoperă           Zăpada netopită din munţi           Şi linia întunecată a orizontului.   În dimineaţa următoare Nu am găsit decît un fluture Strivit în iarba umedă, Semn că universul a murit Azi-noapte, încă o dată.

In memoriam

Şi-a găsit sălaş în tîmpla mea O pasăre răpitoare;           Respirîndu-mi visele           Şi substanţa difuză           A sufletului;   În fiecare seară îşi întinde aripile  Şi pleacă la vînătoare - de iluzii.           Nimic nu este prea departe,           Prea sus sau prea întunecat           Pentru ea.   Dimineaţa Îi privesc în oglindă penajul obosit - Cu o pensetă - îi desprind dintre gheare Cioburi mărunte din iluziile altora.   Şi-mi este frică Să nu descopăr într-o zi Cum tot şi toate Sînt doar o iluzie Vînată în noapte           De altă pasăre de pradă           Din tîmpla altcuiva.

Ursitorul de eclipse

Mimesis:

Este doar noaptea-n care

Incinerez cenuşa absenţei tale;

Iluzii veştede atîrnă de arborii îngemănaţi

Cu spaime fără chip - sau nume spus în şoaptă.

Între priviri furişe; doar umbra-ţi este caldă,

Boltită-n forme dulci acoperind tot umbre

Înfrigurate.

Şi nici o şoaptă nu mai este necesară

- Cum nici un ţipăt nu ajută între noi;

Doar frica se închide în tăcere,

- Asemeni cu o aripă de înger negru -

Roteşte cercuri repezi

În jurul inimii stinghere.

Piane fumegă în stradă

Din clape-ngălbenite protestînd

În marş funebru - lividei Lune

Ce muşcă-nsîngerat din Soare

Cernind lumină tulbure

Destinelor pribege

lar astăzi este vineri, şi mîine este joi

- Se tînguie sirene false răstignite

Pe crude valuri de venin

Ce umplu cupa vieţii:

Un strop de rouă

- Un luciu stins de soare -

Aruncă un parfum păgîn

Peste cîmpia arsă.

Se mistuie petale-albastre-orele

În ochiul orb de ceas răzleţ

Cu ace-nmănunchiate ce arată

De două ori în fiecare zi

- Mereu tot mai exact -

Acelaşi timp, aceeaşi soartă.

Inchizitorul de cuvinte

Mimesis: Iar iedera înfige rădăcini Perfid crescute-n-nevăzutele cuvinte.     Sub ziduri au fost aruncate Cuvinte din piatră zdrobită Peste care apasă fără odihnă Cuvintele netencuite.   În temniţi adînci Ferecate-n blesteme păgîne Sînt smuslse de cleşti înroşiţi Cuvinte tăiate în litere drepte - În carne de stele -   Neştiut, locuieşte, Pe strada vecină cu Noaptea Şi Umbra de catedrală - Cu numere-n loc de prenume Sau nume - niciodată rostite.

Rigoris Mundi (cruce tîrzie pentru umbra mea)

Mimesis: Drept candelă eu îţi aprind Cuvînt, Cuvinte-flori ţi-arunc peste mormînt Precoce şi rătăcitor.     Sub crucea veche Prăbuşită-n piatra aspră Îţi trec cuvinte amintite Din mormînt - morminte triste În cuvinte-n care Tăceri adînci oficiază Cuvîntul Sfînt.   Şi creşte, împietrit, tenace, Popor spectral - de stele Funerare.